Razbunarea muntelui

Orice calatorie are peripetiile ei si jumbuslucurile nelipsite facute de prieteni pentru a mai umple ziua sa mai fure cate un zambet de pe fetele fiecaruia din gasca.Eram undeva la sfarsit de toamna , si impreuna cu prietenul meu cel mai bun , Bodo , organizasem o mica escalada , fiind mari consumatori de adrenalina , am hotarat sa mergem pana la Varful Albu intr-o mare competitie urmand ca mai apoi coborarea sa o facem pe schiuri pe cele mai dificile trasee , ca na' asa sunt adolescentii , tot ce li se pare interzis de adulti este usor si interesant pentru ei. Ca orice alta excursie aveam nevoie de un plan al calatoriei si lucrurile necesare supravietuirii pe drumul ce avea sa ne duca la marele nostru traseu de incercare a duritatii si rezisteneti.Amicul Bodo imi era mai mult dacat un prieten , eram ca fratii mereu nedespartiti , nu reusise pana acum sa ne desparta nici o fata , aveam juramantul nostru pe care il cladisem de cand mergeam la gradinita. Bodo insa avea o mica problema , cea ce il facea sa fie diferit in ochii colegilor si al vecinilor. De la varsta frageda a facut cateva convulsii , crize pe care doctorii nu si le puteau explica, dar mai intr-un tarziu se aflase ca suferea de epilepsie . Asta nu il impiedicase ca in timp sa fie si sa arate ca un copil normal . Acele descarcari electrice bruste care pentru cateva secunde organismul lui o lua razna il facuse pe Bodo sa fie o persoana cu un caracter puternic si pesimist incercand sa nu lase problema aceasta sa fie un obstacol in calea viitorului sau . Pentru el era o mare provocare aceasta excursie ca si traseul ce urma sa il parcurgem , pregatindu-ne din timp toate cele necesare excursiei plecand de la banala imbracaminte speciala pentru vremea aspra de pe munte pana la necesitatile si dotarile unui cort de camping.Singura problema era de unde sa facem rost de ghid...intrasem pe internet , tehnologia si gadgeturile moderne ne invadasera generatia si avnd o poarta catre comunicatii si lumea virtuala , care pe zi ce trecea parea tot mai inteligenta.Intrasem pe net si dupa lungi ore pierdute in fata calculatorului am gasit persoana potrivta sa ne fie ghid in excursia noastra, excursie pe care putinele persoane pe care le gasisem pe internet nu se incumetau la un astfel de drum . Urma ca punctul de intalnire cu ghidul sa fie la marginea unui sat , loc unde incepea adevarata provocare pentru noi. Traseul ales era in muntii Capatanii , in Carpatii Meridionali . Atat de emotionat de momentul in care urma sa plecam in excursie incat seara nu reusisem sa pun geana pe geana , si culmea e ca tocmai cand sosise clipa ca ceasul sa dea de veste trezirea spre marea aventura , parca ii fusera mila de mine sa ma trezeasca din dulcele somn pe care abia spre dimineata sosise ca soneria i se stricase si statuse de tot. Noroc cu Bodo care a venit sa ma trezeasca smulgandu-ma din lumea viselor, redandu-ma la realitate spunandu-mi pe un ton mai critic :
- Ali , iar nu te-ai culcat devreme si uite ca am intarziat . Trezirea! Ne asteapa taxiul si trebuie sa plecam, avem cale lunga de strabatut .
Pe jumatae adormit m-am echipat si eram gata de drum , lasand aerul rece de afara sa ma trezeasca pe deplin.Zorii inundau rasaritul indepartat , soarele incercand sa isi scoata razele amortite de dupa nori si sa redea caldura pasarilor si plantelor ce se trezise si ele pentru o noua zi din viata.Nu aveam sa ne bucuram mult de calatoria taxiului ca acesta isi termina traseul comandat de noi. Coborand din masina aerul rece si roua parca incepuse sa se ridice lasand loc razelor de soare ce avea sa ne insoteasca pe durata excursiei. Aveam sa ne indreptam spre locul de intalnire cu ghidul nostru , ghid care nu lasase prea multe semnalmente dupa care il vom recunoaste , ci doar locul unde ne vom intalni.Pentru astfel de excursie ma gandeam ca trebuie sa fie un tip dur si trecut prin scoala vietii de avea sa cunoasca bine acele zone si nu sa dat inapoi cum facuse mai toate persoanele cu care aveam sa pornim in drumetia nostra. Eram pe ulita satului Builei , linistea lasata asupra caselor era intrerupta din cand in cand de cate un strigat matern de vacuta ce isi striga vitelusul ratacit prin ograda , cate un cocos care mai dadea desteptarea celor mai somnorosi tarani ce isi terminase tarziu in noapte trebuirle casei urmand ca a doua zi sa o ia de la capat. Mergand pe ulita ce trebuia sa ne duca la locul de intalnire , vedem pe o bancuta din fata unei casei o batranica care isi ocrotea cu privirea puicutele si ratustele ce le scotese la pascut si sa isi faca siesta de dimineata . Salutam politicos si batrana raspunse cu un zambet larg pe chipul sau de parca eram primii oameni vazuti in ani de zile , dar asa erau toti oameni locului , se bucurau de viata si erau politicosi cu oricine din jurul sau fie el strain sau un consatean. Prietenul Bodo incepuse sa se ingrijoreze daca am tinut drumul bun , pentru ca nu gasise indiciul ce trebuia sa ne apropie de ghid , cand dupa o cotitura a ulitei zareste ceva:
-Uite acesta este locul , fantana cu stejarul , am ajuns.Dar ghidul unde este?Bodo fiind entuziasmat de gasirea locului nu observase ca dupa stejar apare o silueta .
-Sa fie el ghidul nostru?! Pare a fi o femeie ...credeam ca ne vom intalni cu un barbat!
-Si femeile pot fi ghid nu numai barbatii....spune un glas femenin , deranjata de afirmatiile colegului meu.
-Ma scuzati nu am vrut sa sune asa ,nu ma asteptam ca in aceasta escapada ne va insoti o domnisoara .Ma numesc Ali, si el este prietenul meu Bodo.
-Eu sunt Gina si va voi fi ghid in urmatoarele zile.
Dupa prezentari si lamuriri am decis sa pornim la drum . Soarele era deja pe cer si parea ca vremea tine cu noi ,albastrul cerului fiind cernut de cativa norisori ce pareau a fi de niste mici oite ce ocupase pasunea albastra a cerului.Aveam toate cele trebuincioase de drum in rucsacii bine pregatiti si echipati corespunzator de drum.Porniram pe o poteca ingusta ce avea sa ne duca pe un drum forestier pe Valea Otasului .Avea sa ne astepte o lunga calatorie plina de adrenalina si capcane ale naturii , pe care nu puteai sa le ocolesti decat cu un ghid foarte bun si care sa cunoasca foarte bine zonele ce mai fusese strabatute de aventurieri si iubitori de natura.
Mersem noi cat mersem si dupa cinci kilometri osteneala incepuse sa ne ajunga , corpul lasandu-si greutatea tot mai mult pe bietele picioare . Ajunsesem intr-o poiana prin care serpuitor isi facea loc un mic parau ce se prelingea usor spre vale , cu fosnetul lui melancolic parca ni se facu sete. Oprisem sa ne tragem suflatul un pic si sa clatim gura cu apa din izvorul rece ce venea direct din inima muntelui. Am umplut recipientele de apa pentru a avea si pe drum apa proaspata , cu care parca nu te mai saturai , asa de gustoasa si rece era la gust . Prietenul meu isi scoate aparatul foto si cat timp mai odihneam picioarele , el incearca sa imortalizeze un pic din natura care nu incetea sa te uimeasca cu frumusetile ei. Gina , ghidul nostru era obisnuita cu drumetiile pe munte , dar de fiecare data cand revenea in mijlocul naturii ochii ii sclipeau de incantarea si bucuria de a se afla in natura. Uimitor , era prima data de cand am pornit cu Gina la drum , dar abia acum in razele soarelui ce ii mangaia fata ii scotea privirea mai in evidenta am observat ce ochi frumosi are ea. Modesta cum era isi pusese privirea in pamant parca putin rusinata de sclipirea ce ii infrumuseta chipul.Veni vremea sa pornim iar la drum urcand in continuare muntele . Chiar daca era sfarsit de toamna natura inca era vie , poiana in care ne aflasem , avea culori unice , ruginii ce facea din frunzele cazute din copaci , un covor moale si pufos peste care calcam agale in drumul nostru spre varf. In calea noastra intalnisem o troita, semn ca prin zona exista oameni credinciosi . Oprisem in dreptul ei , asa cum era firesc , si cu capul plecat si semnul Sfintei Cruci facsem toti trei o plecaciune si rostind in gand cate o rugaciune , pentru toti cei de acasa ce ii iubim si pentru noi . Amin.Urcam mai departe pe poteca , lasand in urma troita vazandu-ne mai departe de drum . De departe se auzea parca un fosnet intr-un tufis des si plin de maracini ce incercau cu disperare sa se smulga din locul unde au crescut. Gina figind repede la locul cu pricina sa vada ce se intampla cu tufisul , surpiza!! era un pui de caprioara prins in ciorchinii incurcati ai tufisului , si din incercarea de a se elibera puiul era sleit de puteri si foarte flamand. Noroc cu Gina , care avand experienta cu trucurile si capcanele muntelui , era pregatita de orice si a taiat maracinii pentru a elibera puiul de caprior .
- Ce sa intemplat puiule , cum de ai ajuns in capcana aceasta de ciorchini ! spuse Gina induiosata de trauma prin care trecuse capriorul.
- Gina ai grija sa nu te muste!! speriat ii zise Bodo , fiind o persoana mai precauta din fire dar si un pic tematoare , avand o experienta nu tocmai plauta cu un animal salbatic.
- Nu iti face griji , e doar un pui mic si neajutorat care isi striga mama in ajutor , e inofensiv.zise Gina , stapana pe situatie .
Dupa ce il elibera , obosit cum era puiul alerga repede spre poiana ,dar aratand un pic de recunostinta pentru efortul depus de gina pentru eliberarea lui , se opreste la mijlocul drumului , priveste pentru cateva secunde inapoi parca multumindu-i , si isi continua drumul spre poiana .Toata agitatia asta si drumul obosituor ne facura foame la toti .Cu sendvisul in mana porniram mai departe la drum , incercand sa recuperam timpul pierdut in eliberarea puiului . Cu gandul la fapta pe care Gina a facut-o azi si la drumul ce il parcurgeam , timpul trecuse cam repede , ajungand spre seara intr-un sat unde aveam sa ne petrecem noaptea . Poteca ce o tineam noi spre sat , avea parca cele mai vesele priviri ale soarelui ce incetul cu incetul incerca sa se ascunda dupa munti lasand in urma sa un spectacol de culori calde ale unui apus unic. Eram obosit si flamanzi , dar simpatica natura iti deschise larg ochii , si in aceste locuri cu atata nevinovatie si cu atata putere varsa un farmec neinteles calatorului , incat ochiul cel mai nestatornic devine visator.Gasisem o gazda care sa ne primeasca pentru o noapte in umila sa casa , plina de traditii si istorie . Parca eram in alta era , obiceiurile fiind pastrate cu sfintenie si transmise mai departe din tata in fiu , chiar daca fii mai rataceau pe la oras in cautare de nou , venea o vreme cand acestia se intorceau la casa natala punandu-si bazele noi familii in satul unde au crescut si copilarit , adaugand vechii traditii un pic de culoara din viata de oras.Dupa o noapte in care am dormit neantorsi , oboseala spunandu-si cuvantul dimineata nu conteneste sa apara , parca prea repede la cat de obositi eram cu o seara inainte.
Totul incepuse sa se destepte sub intaile raze ale zilei , glasul cocosului ce isi vestea venirea diminetii , umezeala si racoarea fiind cuprinse de o liniste solemna.Drumul ce il parcursesem cu o zi in urma se resimtea in primele ore ale diminetii . Dupa o mica pregatire a bagajului ne echipam si porniram din nou la drum , parasind incetul cu incetul satul ce ne fusese gazda timp de o noapte . Singurul glas al acestor locurilori era numai al vantului care se taia in crengile golite de frunzele ruginii ale toamnei , tinand cararea ce se incovoia ca un sarpe pe dupa stancile care ne imprejmuia pasii , si parea ca nu e batut decat de urmele salbatice ale fiarelor .Cu cat urcam muntele mai sus cu atat se schimba si temperatura , frigul incercand sa isi domine teritoriul .Odata intrati in padure parca suflul vantului nu mai avea aceiasi putere , dar in ciuda facea fosnind bietele ramuri ale copacilor ce se lasau purtati de suflul aerului rece ca la o simfonie, cand in stanga , cand in dreapta , cand inainte cand inapoi ca si cum vantul din cele patru colturi ale lumii ar fi fost intelese intre ele ca sa se joace in poiana.Dupa o zi intreaga de urcat poieni si coline abrute ce duceau catre creasta ce se infatisa maiestoasa intre colinele impadurite , primi fulgi de nea isi facuse simtita prezenta . Perdeaua alba de nea ce cadea parca cernuta de nori era din ce in ce mai deasa . Din cauza vizibilitatii scazute ,eu impreuna cu Gina si Bodo , luasem hotararea sa poposim , lasand natura sa isi asterne neaua , iar noi ridicand cortul langa o dumbrava . Pregatisem focul pentru a ne mai incalzi un pic si pregatim cina ce o frigeam pentru a ne mai potoli foamea . Noaptea se lasa in jurul focului in linistea naturii , fulgii de nea continundu-si drumul de la cer spre pamant intr-un sincron mai lent .
Eram in zorii celei de a treia zi cand ghidul nostru da trezirea , pentru a ne continua calatoria . Ametiti de somnul dulce si obisnuiti cu caldura sacului de dormit , dimineata aceasta pare sa fie una ce incanta privirea , uitand de frigul ce a pus stapanire pe acele locuri , patura alba a zapezi era pufoasa si se intindea pe toate culmile si copacii de prin imprejurimi.Cu asa imagine frumoasa trezitul de dimineata era una fantastica . Pentru a prinde forte proaspete si a merge mai departe , ghidul nostru Gina, ne pregatise cate o ceasca aburinda de ceai si inhamati cu tot bagajul si echipati de iarna porniram la drum , facandu-ne carare prin neaua pufoasa a muntelui.
Mersul prin zapada era mai obositor ca urcatul in sine a muntelui , dar in fata frumusetilor ce exista de generatii pe acele meleaguri parca nici nu mai conta . Dupa o zi de mers prin troiene si obstacole ale naturii ajungem in sfarsit in locul unde avea sa fie competitia mult asteptata. Cativa iubitori ai muntelui si mai ales de sporturi se intalnira la o cabana pe varful muntelui.Competitia avea la baza nu doar intrecerea pana la poalele muntelui, cu obstacole si capcane ale acestora , ci era importanta mai mult ca o incercare a vieti , intarind caracterul fiecaruia transformandu-l intr-un invingator .Toata organizarea fusese facuta cu luni in urma si era pusa bine la punct , de la participanti pana la traseul bine stabilit si plin de surprize .Venise concurenti din toata tara , bine alesi si instruiti in legatura cu traseul concursului, singurul lucru ce facea cursa mai palpitanta era aceia ca autoritatiile de prin zona nu stiau de ce urma sa se intample totul fiind planificat minutios in fata persoanelor abilitate.Echipa nu depaseau mai mult de zece persoane , echipati de munte si capabili de o astfel de cursa.
Urma ca seara sa ne-o petrecem la cabana , pregatindu-ne pshiicul pentru ziua urmatoare , marea cursa a vietii.Ghidul nostru , Gina isi indeplinise misiunea de a ne conduce la locul de intalnire si restul calatoriei in marea provocare avea sa ne descurcam singuri . Dupa o noapte care parca nu mai trecea , cu multe emotii si pregatiri , sosise si ziua cea mare. Concurenti erau in echipe de cate doi , in echipa mea binenteles ca era bunul meu prieten Bodo. Asezati la linia de start se da startul , si prin haosul ce se crease intre echipe, care sa isi ia startul mai iute , echipele treptat incep sa se piarda printre nametii proaspat cazuti si lasand in urma cabana care se facea din ce in ce mai mica . In incercarea de a ajunge mai repede la linia de final fiecare echipa isi urma cate un traseu bine stabilit de dinainte, era foarte important ca membrii echipei sa coopereze bine intre ei pentru a ajunge teferi la destinatie.Fiecare echipa era dotata cu cate o statie pentru o mai buna cooperare cu punctul de control si pentru a verifica punctele unde se afla fiecare.
Impreuna cu Bodo am ales un traseu mai putin complicat dar nu lipsit de capcanele ce natura le ofereau persoanelor fara experienta in alpinism. Coborarea parca era mai usoara , schiurile punand stapanire pe picioarele mele si acestea prin miscarile lascive incerca sa ocoleasca orice obstacol intampina in cale.Partenerul venea mai hotorat ca niciodata din spate , incercand sa ma depaseasca .Dupa trei ore de coborat si ocolisuri , facem un popas spre a ne mai trage sufletul , macaram din graba un sandvis pregatit cu grija cu o zi inainte , incercand sa mai prindem forte proaspete pentru a continua drumul. Plecand cu noi forte mai departe , drumul nostru se intersectase cu cel al unei paduri, drum plin cu obstacole, dar ca in orice competitie trebuie sa le depasesti pentru a iesi invingator. Dupa dese ocolisuri ale pomilor ce hotarati ieseau in cale , intalniri neprevazute cu lighioaiele ce populau zona forestiera intalnim in cale , gasisem una din echipele concurente zacand la pamant , rapusi parca in urma unei mari batalii. Descotorosindu-ne de greul echipament incercam sa vedem care este situatia si cum sa intamplat astfel de tragedie. Din cei doi concurenti unul mai avea un pic de vlaga in el reusin sa murmure cate ceva inainte sa lesine. Colegul sau era deja trecut in lumea celor drepti , abandonand lupta cu viata si lasand in urma tot ce a cladit el in toata viata sa pe pamant.Panicati cerem ajutor prin statie si dandu-le coordonatele unde ne aflam asteptam o echipa sa vina in ajutor. Din pricina intamplarii celalalte echipe sunt oprite spre a impiedica si alte astfel de evenimente nedorite , in care sa pierdut viata a doi concurenti ce doreau doar sa isi dovedeasca curajul si demnitatea in supravietuirea unei escapade montane.
Imediat in acel loc ce au dus la pierderea a doi concurenti sa umplut cu oameni abilitati in salvarea de vieti, dar totul era prea tarziu , sufletele celor doi din prea multa dragoste de munte au hotarat sa ramana pe veci in nesfarsita lor calatorie. A trebuit ca toate echipele inca ramase in concurs sa isi amane mult asteptata calatorie pana la elucidarea mortii celor doi, unde din primele semnalmente reiesea ca fusese tinta unor oameni care isi descarcase furia pustilor asupra celor doi .Intrebarea ce dainuia zile intregi in cabanele de la poalele muntilor unde se stransese concurentii era "de ce sa tras si cine ?".
Zilele curgeau si misterul inca plutea in aer pana cand intr-o zi sosise rezultatul cercetarilor si cei doi camarazi in mod involuntar descoperise o baza secreta a unor oameni ce isi desfasurau activitatile lor ilegale departe de ochii justitiei si ale altor curiosi. Ghinionul camarazilor era cel ca i-a descoperit din intamplare si pentru a nu le fi desconspirata reteaua de infractori , au incercat sa scape de martorii . Dorinta si competitia ii dusese pe calea ce era avea sa le aduca sfarsitul calatoriei lor.Ceea ce era mai revoltator in randul camarazilor ramasi in concurs era cea ca viata le era inca in pericol cu infractorii inca in libertate.Pentru a-si continua calatoria ce o asteptase mult timp trebuia sa gaseasca cuibul ilegal al infractorilor si sa il de-a pe mana autoritatilor abilitate .Si astfel ca dintr-o simpla calatorie ce trebuia facuta de zece impatimiti ai muntelui se transforma intr-o calatorie mult mai periculoasa si in care va trebui si mai mult curaj , totul cu numai opt persoane decise sa isi faca singuri dreptate.
Din dorinta de a face lumina in disparitia celor doi camarazi si pentru a termina o competitie ce a fost intrerupta de acest caz nefericit , am hotarat sa cautam persoanele implicate in acesta crima oribila . Bodo era si el deacord in solutionarea cazului asa ca impreuna cu camarazii de la concurs, cat mai ramasese, ne reogarnizasem in cautarea cuibului ilicit chiar daca asta ii punea pe toti in pericol. Tot ce trebuia facut era ca echipa formata de cate doua persoane sa gaseasca locul ilicit si sa se ascunda in asteptarea ceilorlati camarazi pentru a le veni in ajutor . Si asa se facuse ca dupa doua zile de pus la punc strategiile de vanare a infractorilor sosise ziua cand trebuia sa plecam in cautarea lor.Zona unde au fost gasiti cei doi concurenti impuscati era locul de unde trebuia sa pornim aria de cautare , deoarece victimele au avut o goana nebuna pentru a-si scapa vietile dupa ce descoperise cuibul ilicit , si noi trebuia sa refacem traseul.Imprastiind echipele pentru a restrange aria de cautare il rugai pe prietenul meu Bodo sa aiba mare grija pentru ca tinta ce o urmaream este foarte periculosa si stiam foarte bine ce ma poate astepta.
Mersesem trei ceasuri fara oprire si, atat eu cat si prietenul meu , simteam nevoia de odihna. Intr-o poiana mica cu copaci suri de la roua de dimineata , in desisul copacilorne ne asezaram nitel pentru a ne trage sufletul si odihni picioarele. Timpul trecea repede nu putem sa mai zabovim mult , aveam o misiune de indeplinit , asa ca ne ridicaram incet si incepuram a ne continua drumul spre locul ilicit. In linistea ce domnea peste tot si se auzea doar fosnetul omatului ce era batatorit de bocancii nostrii , se aude in statie cuvantul ce toti camarazii parca vroiau sa il auda , si anume :" am gasit locul". Era ca un trofeu pentru echipa ce il descoperise , dar pe langa bucuria descoperiri domnea si cel de teama, nu stiai daca se mai afla cineva inarmat si periculos in vagaoaia aceasta. Ascunsi sa nu fie vazuti , camarazi asteapta echipele pentru a se mari fortele si a face fata situatiei. Dupa coordonatele lasate de cei ce au descoperit locul , echipele incearcara sa se apropie . Nu dupa mult timp , adunati toti la cibul ilicit , ramasesem uluiti de cat de bine au incercat sa ascunda infractorii acel loc pentru infractiunile ce le faceau , dar incercand sa intram in interiorul cuibului descoperim cu regret ca locul fusese curatat si parasit. Probabil din cauza agitatii ce a fost in urma crmei celor doi competitori , infractori s-au temut sa nu fie descoperiti , mutandu-si locul de ilegalitati in alta parte ferit de ochii lumii si ai altor curiosi. In ochii unor camarazilor li se citea dezamagirea , dupa toata truda si efordul de a gasi pe infractori , la cei ce gasise cuibui nu li se citea pe chipul lor nici un pic de regret. Privirea lor dadea de banuit ca se va intampla ceva si dintr-o data un ranjet misel si cateva arme scoase de din rucsacurile lor confirma faptul ca lipsa regretului si zambetul de pe chipul lor nu era altul decat cel al unei fiare bucuroase ca si-a prins prada ce avea sa ii stapaneasca foamea. Numai ca acestia doi asa zisi camarazi erau parte din randul infractorilor ce trebuia sa ii descoperim in cuibul ilicit. Un urlet dominator se auzi peste camarazi incercand sa intimideze .
-Nu misca nimeni! ...Toata lumea mainele sus cu fata la perete .
Cu armele indreptate spre noi gata ,gata sa scuipe gloante , toata lumea se conforma si se lasa condusi de acel tiran tradator care se aflase tot timpul printre noi stiind toate scheme si planurile de capturare a criminalilor .
- De ce i-ai impuscat pe camarazi nostri ce vina aveau ei? spuse unul din prietenii ce tocmai fusese pus cu fata la zid.
-Au meritat-o ! Deja stiau prea multe si stia ca eu cu prietenul meu avem o ascunzatoare unde ne ascundeam armele si bunurile furate.
-Si ce vei face cu noi ?
-Nu pot sa va las in libertate , deja stiti prea multe , doar muntele acesta va sti ce sa petrecut aici.
-Voi ati crezut ca va puteti razbuna prietenii ?!...ha ha ha daca va scoteati gandul razbunarii si lasati totul in urma nu pateati nimic . zise prietenul infractor.
In tot haosul ce se crease si cu toata tensiune dintre criminali si camarazi , cel mai slab dintre prieteni incearca sa fuga si in scurtul sau drum catre iesire furia gloantelor isi lasase amprenta asupra sa fiind ultimii pasi ce ii mai lasase pe aceasta lume , trantind la pamant pe bietul camarad care in incercarea de a-si salva viata a ramas prada furiei gloantelor.
-Nimeni nu va mai incerca sa fuga , acest munte va fi mormantul vostru .
Si cu o furi ce parca ii orbise pe infractori , descarca fara mila armele asupra camarazilor langa care cu ceva vreme in urma se dadeau buni amici , dar asta doar pentru a-i atrage in capcana ce avea sa le aduca moartea bietilor amici care nu vruse decat sa isi razbune prietenii impuscati in timpul competiti ce avea sa le intareasca caracterul si determina pe cel mai bun supravietuitor. Acum in urma razbunarii camarazi vor fi pentru totdeauna impreuna pe muntele ce le-a determinat curajul si totodata inconstienta de care au dat dovada .
SFARSIT