Octombrie

În octobrie de toamnă
Bruma pe iarbă se adună,
Ceaţa lesne se coboară
Peste câmpuri uşor zboară.

De pe dealuri se zăreste
Cum natura se păleste,
Rumenă şi îngălbenită
Pentru iarnă-i pregătită.

Pomul îşi scutură frunzisul
Adunate lângă dânsul ,
Jos pe iarba cea uscată
Printre frunze ce se arată.

Frigul seara poposeste
Iarna nu mai conteneste,
Ea încearcă să convingă
Că e timpul ca să ningă.

De pe câmpuri se adună
Peste iarnă să ajungă,
Fân, recolte şi legume
Şi împărţite pe la lume.

Şi pe deal ea se asterne
Norul alb usor cerne,
Neaua moale si pufoasă
Cum e iarna mai frumoasă.

Ochii

Doi ochi , ca două petale,
Sclipesc , ca două cristale,
Te farmecă când îi priveşti
Nu ai cum să nu-i iubeşti.

Gândul la ei mă înfioară
Vreau să îi mai văd iară,
Să le spun cât îi iubesc
Alături de mine îi doresc.

Privirea lor pătrunzătoare
Prin inimă e trecătoare,
Şi lasă-n urmă un fior
De dragoste aducător.

Toamna

Din copacul cel fălos
Cade o frunză pe jos
Ruginie, ea vesteste
Toamna ce tocmai soseste.

Vântul , şuieră mai tare
Toamna nu mai are răbdare,
Se aşterne pe natură
Şi pe pomi îi scutură.

Ramuri goale , promoroacă
Un fior usor provoacă
S-a dus vara călduroasă
Este toamna friguroasă.

Pătura de frunze arse
De sezonul ce-a venit
Pe pământul rece zace
Într-o mică pădurice.

Noaptea e ceva mai lungă
Ziua nu o să-ţi ajungă
Pregătindu-ne uşor
De sezonul următor.