Epigrame de mărţişor

Se apropie mărţişorul 
Forfota pe la tarabe 
Cum să îţi surprinzi odorul ? 
Când ea te-a ţinut în ciorbe ! 

Azi bărbaţii , ca de obicei 
Au uitat că-i mărţişorul 
Vin acasă , cum fac ei 
- Lasă că îl prind pe următorul ! 

A adus în dar mărţişoare 
Ce-a putut să ia şi el 
Ar fi vrut să îţi ia o floare 
Dar bugetul îi mititel. 

- Iubito ţi-am adus o floare 
Ştiu că ai fi vrut un inel
Dar prin parc nu cresc metale 
Şi nici nu înfloreşte vre-un portofel . 

Pentru unii , mărţişorul cel mai bun 
Trebuie să îi fie pe plac , 
Limpede sau tulburat 
Pe o sticlă de coniac. 

La amanta de mărţişor 
Un inel strălucitor 
Iar soţia de acasă 
O factură mai frumoasă. 

Dintre atâtea mărţişoare 
Care să aleg eu oare ? 
Toţi vor să îţi ofere... 
Dar nu mai bine îmi iau eu o bere! 

Primeşte în dar un ghiocel 
Motiv că să le pupăm pe doamne 
Dar când suflă vântul în portofel 
Îţi pui mâna în cap ..of Doamne! 

Este rar prilejul în calendar 
Când bărbatul vine cu un dar 
Îşi mai taie din elan 

Neatenţia de pe un an! 

Sfârşit de toamna

Frunzele cad necontenit
Ce să faci dacă toamna a venit ? 
Pomii îşi scutură din podoabă 
Pregătiţi de noua iarnă. 

Vântul suflă mai nervos 
Şi foşnesc frunzele de jos 
Crengile uşor se apleacă 
Lasă loc vântului să treacă. 

Rouă rece se aşterne 
Norii albi frumos o cerne , 
Ceaţă se lasă pe vale 
Mângâie roua agale. 

Dimineaţa când te trezeşti 
Pătura albă o zăreşti, 
Neaua pomii îi orna 
A venit în sfârşit iarna. 

Viscolul

Iarna şi-a intrat în drepturi,
Gerul prinde în a lui gheţuri
Victime ce nu rezistă
La văpaia ce persistă.

Neaua creşte simţitor
Vântul e ameţitor,
E furtuna de zapadă
Ce a început să cadă.

Tot in jur e alb curat
Un copac e capturat,
Duce greul de zăpadă
Parcă curge o cascadă.

Pe la case se sprijiă
Ţurţuri ce reflectă lumină
Ascuţiţi , cu vârf tăios
Ce coboara usor in jos.

Oamenii îmbracţi mai gros
Zgribuliţi ei merg pe jos
Temători ca să nu cadă
De curaj ei dau dovadă.

Neagu Valy | Creează-ți o insignă

Craciunul

Este seara de ajun
Vine , vine Mos Craciun,
Daruri multe el aduce
Cu sania ce o conduce.

Renii sai ascultatori
Trainici si zburatori,
Trag la sania fermecatoare
Ce vine seara pe la fiecare.

Cu cadouri minunate,
Din desaga adunate,
La copii sunt imprastiate,
Cu mare amabilitate.

Si la anul care vine
Mosul , vine iar la tine,
Tot cu sania fermecatoare
De bucurie aducatoare.

Poezie de Craciun

Luminează-n brad craciunul
Ce vesteşte pe Isus
Să nu fie trist niciunul
Că lumină i-a adus.

Să aveţi belşug pe masa
Fericire multă acasă
Oriunde te vei afla
Moş Craciun te va vedea.

Să ningă cu fulgi de rouă
Noroc să va aducă vouă
Sănatate de ai parte
Poţi să le faci pe toate.

Iarna

Peste noi coboară agale
Gingaşi ca nişte petale,
Primi fulgi reci de zăpadă
Parca e o serenadă.

Este iarnă serioasă
Şi de frig tu stai în casă,
Dar copii mult asteaptă
La zăpadă ca să iasă.

La sanie , pe derdeluş
Oricine este inclus ,
Bucuria este imensă
Când o gaşca e mai densă.

O plimbare prin ninsoare
Într-o zi de sărbătoare,
Este hrana sufletului
Dulcele craciunului.

Octombrie

În octobrie de toamnă
Bruma pe iarbă se adună,
Ceaţa lesne se coboară
Peste câmpuri uşor zboară.

De pe dealuri se zăreste
Cum natura se păleste,
Rumenă şi îngălbenită
Pentru iarnă-i pregătită.

Pomul îşi scutură frunzisul
Adunate lângă dânsul ,
Jos pe iarba cea uscată
Printre frunze ce se arată.

Frigul seara poposeste
Iarna nu mai conteneste,
Ea încearcă să convingă
Că e timpul ca să ningă.

De pe câmpuri se adună
Peste iarnă să ajungă,
Fân, recolte şi legume
Şi împărţite pe la lume.

Şi pe deal ea se asterne
Norul alb usor cerne,
Neaua moale si pufoasă
Cum e iarna mai frumoasă.

Ochii

Doi ochi , ca două petale,
Sclipesc , ca două cristale,
Te farmecă când îi priveşti
Nu ai cum să nu-i iubeşti.

Gândul la ei mă înfioară
Vreau să îi mai văd iară,
Să le spun cât îi iubesc
Alături de mine îi doresc.

Privirea lor pătrunzătoare
Prin inimă e trecătoare,
Şi lasă-n urmă un fior
De dragoste aducător.

Toamna

Din copacul cel fălos
Cade o frunză pe jos
Ruginie, ea vesteste
Toamna ce tocmai soseste.

Vântul , şuieră mai tare
Toamna nu mai are răbdare,
Se aşterne pe natură
Şi pe pomi îi scutură.

Ramuri goale , promoroacă
Un fior usor provoacă
S-a dus vara călduroasă
Este toamna friguroasă.

Pătura de frunze arse
De sezonul ce-a venit
Pe pământul rece zace
Într-o mică pădurice.

Noaptea e ceva mai lungă
Ziua nu o să-ţi ajungă
Pregătindu-ne uşor
De sezonul următor.